Spaghete cu sos şi cârnăciori proaspeţi

Iată o variantă rapidă şi gustoasă de paste italienesti, cu gustul inconfundabil al cârnăciorilor proaspeţi româneşti. Totul este gata în 10-15 minute, este foarte bun, deci ce ne putem dori mai mult pentru o cină sau un prânz uşor şi rapid?
Avem nevoie de:
1. 500 g cârnăciori proaspeţi
2. legume: 1 ardei gras alb şi unul roşu, 1 morcov, 3-4 roşii bine coapte (sau 250 g suc de roşii) şi pătrunjel verde.
3. condimente: sare, piper şi oregano
4. 400-500 g spaghete
5. 1 cub concentrat de legume.
Procedăm astfel:
- fierbem spaghetele conform instrucţiunilor de pe ambalaj, dar având grijă să rămână un pic al-dente, adică mai ferme, fără a fi tari sau nefierte;
- legumele le spălăm, le curăţăm şi le tocăm cât mai fin (puteţi să le daţi pe răzătoare pentru un rezultat mai rapid), după care le punem la călit în câteva linguri de ulei, într-o cratiţă mai groasă, adăugând şi o ceaşcă de apă;

- roşiile le decojim şi le tăiem cubuleţe mici sau le dăm pe răzătoare;

- după ce s-au înmuiat pe foc legumele (ardeiul şi morcovul), adăugăm roşiile mărunţiţe şi lăsăm totul la fiert până ce devine un sos legat;
- adăugăm şi cubul de concentrat de legume şi mai lăsăm sosul să fiarbă la foc mediu pentru 1-2 minute, presarand si patrunjelul;

- într-o tigaie călim câteva minute cârnăciorii proaspeţi, pe care i-am tăiat în bucăţi potrivite;

- după ce s-au călit cârnăciorii iar sosul este gata, îi adăugăm peste sos şi asezonăm cu sare, piper şi un strat de oregano; - scurgem spaghetele de apă şi le amestecăm cu sosul şi cârnăciorii căliţi.

Le servim fierbinti si sunt bune-bune! Este un adevărat festin şi un deliciu! Pentru cei mai pofticioşi, dar nepretenţioşi, puteţi adăuga înainte de a stinge focul la sos, şi 2-3 căţei de usturoi pisaţi. Îi dă preparatului un plus de savoare. Poftă bună şi nu veţi regreta!

Pizza italiană cu busuioc şi parmezan

Acest fel de pizza este foarte simplu de pregătit şi deoasebit de aromată. Pentru umplutură avem nevoie de ceea ce folosim de regulă la pizza sau ceea ce avem prin frigider (un mezel: salam, muşchi, cabanos, etc.), ciuperci conservate sau proaspete, ardei gras tăiat feliuţe, roşii tăiate felii subţiri, iar de acestă dată folosim parmezan în loc de caşcaval şi frunze de busuioc. De asemenea, avem nevoie de oregano (proaspăt sau uscat).
Pentru blatul de pizza putem cumpăra un aluat de pâine de la o brutărie oarecare (de regulă le găsim în orice cartier) sau putem face un aluat mai moale din făină (cernută), 2-3 linguri ulei (preferabil de măsline), 1 linguriţă zahăr, un praf de sare şi 1 cub de drojdie proaspătă (dizolvată într-o ceaşcă cu apă călduţă) sau 1/2 plic drojdie uscată. Amestecăm ingredientele până ce rezultă un aluat moale, dar legat, pe care îl lăsăm la crescut într-un loc cald, fiind acoperit cu un prosop.

Procedăm simplu:

- împărţim aluatul şi întindem blatul (preferabil cu mâna, deşi nu iese prea uniform), după care îl aşezăm într-o tavă presărată cu puţină făină. Aşezăm peste blat ingredientele în ordinea următoare: ciupercile, ardeiul şi cabanosul tăiat în felii mai subţiri, peste care presărăm un praf de oregano, roşiile feliate şi frunzele de busuioc spălate, doar rupte foarte puţin (efectul este mai frumos cu frunzele întregi);

Indicaţie: dacă nu folosiţi roşii feliate, faceţi un sos din 2 linguri bulion dizolvate în 1-2 căni apă şi condimentate cu sare, piper şi oregano. Cu acest sos de tomate ungeţi blatul după ce l-aţi aşezat în tavă.

- peste pizza se presară în final parmezan ras (din plin) sau caşcaval, după preferinţa fiecăruia;

- dăm tava la cuptorul bine încins şi coacem pizza la 200-210 grade, până s-a
rumenit frumos deasupra;

Menţiune: aveţi grijă să nu folosiţi busuioc românesc, din cel pe care îl folosesc preoţii în biserică, deoarece are o aromă mult prea puternică. Eu am folosit busuioc proaspăt, adus din Italia, care are o aromă mult mai uşoară faţă de cel autohton. Dacă nu aveţi, puteţi folosi din cel de cumpărat, uscat, care are o aromă uşoară, ce nu deranjează.

Dacă doriţi o pizza vegetariană, folosiţi porumb conservat în loc de mezel. Pizza este foarte bună şi în acestă variantă! Poftă bună!

Risotto italiano

Vă propun o reţetă inedită pentru noi românii obişnuiţi, dar deosebit de gustoasă şi săţioasă. De curând mama s-a întors din Italia şi a adus cu ea o mulţime de reţete specifice acestei ţări, pe care le voi încerca cu siguranţă, ştiut fiind că italienii gătesc foarte sănătos, motiv pentru care au şi o speranţă de viaţă mult mai optimistă decat noi, românii. E adevărat că reţeta a fost făcută cu produse italieneşti, însă se pot găsi ingrediente corespondente şi pe piaţa românească.
Avem nevoier de:
1. 1 cană orez cu bobul rotund
2. 3-4 căni de supă de legume
3. 1 pahar de vin alb (200 ml)
4. 1-2 cepe
5. 1 cub de unt
6. 1 vârf de cuţit de şofran sau 1 plic şofran în amestec cu ciuperci deshidratate (din Italia), deşi ciupercile nu sunt obligatorii, ci doar opţionale
7. 100-150 g parmezan.
Procedam astfel:

- pregătim supa de legume folosind 1-2 cuburi concentrat de legume şi 3-4 căni de apă (punem la fiert apa şi dizolvăm cuburile);

- călim ceapa în două linguri ulei de măsline, iar când ceapa s-a călit foarte puţin (să nu fie rumenită), adăugăm orezul spălat şi paharul de vin. Amestecăm compoziţia până ce alcoolul se evaporă iar orezul începe să se prindă de cratiţă, după care adăugăm treptat supa de legume şi amestecăm continuu;

- când s-a încorporat întreaga cantitate de supă, adăugăm şofranul (împreună cu ciupercile deshidratate) şi un praf de sare, amestecând şi lăsând orezul să fiarbă la foc mare (pentru că trebuie să iasă al-dente, adică puţin mai tare decât pilaful nostru obişnuit);

- când orezul este aproape fiert, adăugăm cubul de unt şi parmezanul răzuit, amestecând bine totul;

- mai lăsăm la fiert orezul preţ de 2-3 minute, după care stingem focul.

Acest risotto se serveşte fierbinte, cu parmezan presărat pe deasupra şi un pahar de vin alb. Îl servim ca atare sau ca garnitură la diverse preparate cu carne de pui sau peşte. Daca veţi încerca reţeta, veţi constata că acest orez este foarte consistent şi are un gust deosebit faţă de tot ceea ce aţi încercat până acum în materie de preparat cu sau din orez. Pofta buna!

Tort delicios "Maria"

Acest tort este un amestec de arome care poate satisface aproape toate gusturile: vanilie, ciocolată şi frişcă, iar eu îl recomand cu căldură pentru masa de Paşte!
Pentru blat avem nevoie de: 8 ouă, 8 linguri zahăr, 8 linguri apă, 8 linguri făină şi 1 esenţă de vanilie.
Procedăm astfel:
- separăm ouăle (care neapărat trebuie să fie la temperatura camerei, iar dacă sunt de la frigider, le lăsăm 5 minute într-un vas cu apă călduţă) şi mixăm foarte bine albuşurile (până ce acestea se întăresc şi devin ca o bezea) cu un praf de sare, după care adăugăm treptat zahărul, până ce acesta se topeşte. Gălbenuşurile le amestecăm cu 8 linguri de apă, după care le adăugăm peste albuşurile bătute bine.
- încorporăm gălbenuşurile cu ajutorul unui tel, cu mişcări uşoare de jos în sus, pentru a pătrunde aerul. Adăugăm în final treptat şi făina (pe care o cernem în prealabil), amestecând la fel, de sus în jos, precum şi esenţa de vanilie. Dacă considerăm că compoziţia de blat nu este destul de pufoasă sau aerată, putem adăuga odată cu făina şi conţinutul unui plic de praf de copt.
- tapetăm cu hârtie de copt (sau o ungem cu ulei şi o tapetăm cu făină) o tavă rotundă şi coacem compoziţia la foc mic, în cuptorul încins bine în prealabil, aproximativ 55-60 minute, până ce dacă înfigem o scobitoare în blat, aceasta iese uscată.

Pentru crema din interior avem nevoie de:
1. 6 gălbenuşuri sau 3 ouă
2. 8 linguri zahăr
3. 1/4 l lapte
4. 1/2 l frişcă bătută
5. 1 plic gelatină.
Procedăm astfel:
- se freacă gălbenuşurile cu zahărul, se adaugă laptele, iar amestecul obţinut se pune la foc mic, amestecând continuu. Când amestecul începe să se îngroaşe ca o smântână, se ia vasul de pe foc şi se lasă la răcit. Se adaugă şi gelatina dizolvată pe bain-marie. După ce crema s-a răcit bine, se adaugă 1/2 din cantitatea de frişcă. Se omogenizează şi se lasă la rece.
Crema pentru exterior:
1. 1 pachet unt sau margarină Unirea
2. 3 gălbenuşuri
3. 4-5 linguri zahăr pudră
4. 1 pachet cacao Dr. Oetker
5. 1 esenţă de rom.
Procedam astfel:
- untul sau margarina (moale, la temperatura camerei) se spumează bine cu zahărul, până ce acesta se topeşte. Se adauga esenţa de rom şi cacaoa, iar la final se adaugă gălbenuşurile unul cate unul, amestecând uşor cu o lingură pentru ca să nu se taie crema.
Daca vi se pare că este prea moale crema, puteţi adăuga şi 2-3 linguri de lapte praf, pentru consistenţă.
Cum montăm tortul:
Blatul de tort se taie în trei foi egale. Forma în care am copt blatul de tort o învelim în folie alimentară şi aşezăm prima foaie de blat, care se insiropează cu siropul unui compot (mai puteţi adăuga zahăr şi apă, pe foc, până ce obţineţi cantitatea dorită de sirop) - care poate fi de ananas, de piersici, de vişine sau de oricare alt fel preferaţi - după care se întindem 1/2 din cantitatea de cremă de interior, iar peste aceasta presărăm fructele din compot: ananas, piersici sau căpşuni, aşa cum am avut eu.

Procedăm la fel şi cu următoarea foaie de blat şi restul de cremă, aşezăm şi ultima foaie deasupra şi acoperim cu folie tortul. Îl dăm la frigider cel puţin 4-5 ore până ce se întăreşte crema (preferabil este să lăsăm tortul aşa peste noapte), după ce îl scoatem din folie, îl aşezăm pe un platou şi îl îmbrăcăm cu crema de exterior. Ornăm tortul cu restul de frişcă şi cu fructe, după cum preferăm.

Este un deliciu!

PAŞTE FERICIT TUTUROR!!!

Prăjitura Fany

Am numit această prăjitură după numele doamnei de la care am reţeta, tanti Fănuţa - am mai mângâiat-o puţin, este drept - aşa cum o am scrisă în caietul meu cu reţete, de mulţi ani de zile. Deşi conţine ingrediente nepretenţioase, această prăjitură are un gust plăcut şi o putem pregăti extrem de simplu şi rapid.
Pentru blat avem nevoie de:
1. 3 ouă
2. 1 cană zahăr
3. 1/2 cană ulei
4.1/2 cană lapte
5. 1 linguriţă amoniac stins în câteva picături de oţet sau suc de lămâie
6. 2 căni făină (cernută).

Facem şi un sirop de ciocolată din:
1. 1 cană lapte sau apă
2. 1/2 cană zahăr
3. 2 linguri cacao
4. 1 esenţă de rom
5. 50 g unt sau margarină.
Procedăm astfel:
- Se amestecă bine toate ingredientele şi se dă prăjitura la cuptor, într-o tavă tapetată cu hârtie de copt sau unsă cu ulei şi tapetată cu făină, la foc mic, pentru aproximativ 45-55 minute (să treacă testul scobitorii).
- Siropul se face fierbând 5-8 minute (la foc mic, pentru că siropul are tendinţa de a se umfla şi a da pe foc) laptele, zahărul, cacaoa şi margarina, iar după ce îl luăm de pe foc, adăugăm esenţa de rom;
- Se taie prăjitura imediat după ce o scoatem din cuptor şi se toarnă siropul deasupra.

- Prăjitura se presară deasupra cu nucă pisată sau nucă de cocos.
Deşi pare o prăjitură modestă, este delicioasă, iar dacă dorim varianta de post, folosim apă în loc de lapte. Poftă bună!