Vizitatori online

Invisible

duminică, 31 iulie 2011

Tort cu aromă de cappuccino


Ei bine, eu iubesc aroma de cappuccino, iar soţul meu, care este un mare mofturos, a decretat că acesta a fost cel mai bun tort pe care l-am făcut vreodată, aşa că eu îl recomand mai departe, deşi nu cred ca este chiar cel mai bun....depinde de gustul fiecăruia.
Pentru ziua preţiosului meu fiu, care a împlinit minunata vârstă de 14 ani, am făcut un tort foarte aromat, cu blat de cacao, sirop şi cremă de cacao şi cappuccino.
Pentru blat am avut nevoie de:
1. 8 ouă
2. 8-9 linguri zahăr
3. 8 linguri făină
4. 2 linguri cacao
5. 1 ceaşcă ulei
6. 1 plic praf de copt.
Pentru prepararea blatului procedăm ca în reţetele de tort postate anterior, cu completarea că uleiul se adaugă după ce amestecăm albuşurile cu gălbenuşurile, adăugăm apoi şi cacaoa, iar praful de copt îl adăugăm odată cu făina, amestecat fiind cu aceasta.
Siropul îl facem din 500 ml apă, 1 cană zahăr şi 2 pliculeţe de cappuccino. Punem apa cu zahărul la fiert, iar când dă în clocot, adăugăm cappuccino şi stingem focul. Dacă mai dorim, mai putem adăuga zahăr, după gustul fiecăruia.
În ceea ce priveşte crema, am vrut să fac următoarea reţeta fiţoasă: 1 pachet unt sau margarină se bate spumă cu 1 cană zahăr pudră, după care se adaugă 1 cană de cappuccino (preparat din lapte sau apă şi 1 plic cappuccino). Pentru că în viaţa reală reţetele amatorilor nu ies întotdeauna ca cele ale profesioniştilor, am constatat că sub nicio formă margarina nu a dorit o uniune consensuală paşnică cu domnul cappuccino, acesta fiind sub o forma mult prea lichidă probabil, aşa că nu a rezultat nicio crema întrucât ingredientele au refuzat să coabiteze. A trebuit apoi, plină de nervi deja, să improvizez o cremă sub forma unei budinci, asa cum am evitat sa fac iniţial, întrucât mi se părea mult prea banală.
Pentru cremă am avut aşadar nevoie de:
1. un pachet margarină Unirea
2. 1 cană de zahăr
3. 1 cană lapte
4. 2-3 linguri cacao
5. 1 cană cappuccino preparat cu apă sau lapte
6. 2 linguri amidon. Procedăm astfel:
- punem laptele, zahărul şi margarina la foc într-un vas antiaderent. - cand s-a topit margarina, adăugăm treptat cacaoa şi amidonul, amestecand tot timpul
- adăugăm apoi şi cappuccino, iar când compoziţia se ingroaşă, stingem focul.
Montăm tortul astfel:
- tăiem blatul în trei foi şi le însiropăm cu siropul de cappuccino răcit
- împărţim crema în trei şi umplem tortul, după care îl acoperim şi la exterior cu crema rămasă

- eu am făcut şi o glazură pentru a da un luciu frumos tortului, din 100 g ciocolată de menaj rasă şi 50 ml frişcă lichidă, pe care le-am amestecat la foc mic şi am obţinut glazura. Acoperim tortul cu această glazură şi îl dăm la frigider. Putem lăsa tortul aşa însă eu am folosit şi frişcă pentru ornat, deoarece îmi place gustul de ciocolată şi frişcă la un loc.
Îmi cer scuze pentru că am uitat să fac poze tortului finalizat, reuşind să fac poze abia după ce a fost tăiat şi s-a mâncat ceva din el. Oricum, îl puteţi încerca cu încredere deoarece nu este o reţetă costisitoare şi se prepară relativ simplu. Poftă bună!

Legume la tavă cu rozmarin

Iep!!! Astea sunt legume la tavă în stil italienesc de te lingi pe degete!!
Avem nevoie de:
1. Legume: 4-5 cartofi, 2-3 morcovi, 1 ardei gras alb şi unul roşu şi 3-4 cepe;
2. Condimente: sare, piper şi rozmarin (dacă aveţi proaspăt, crenguţe, este şi mai bine)
3. Ulei de măsline: 3-4 linguri
4. 1 cub concentrat de legume.
Procedăm astfel:
- curăţăm şi spălăm legumele, după care le tăiem rondele, cât mai mari;
- aşezăm legumele pe mai multe rânduri într-o tavă pentru cuptor, după care le condimentăm cu sare, piper şi rozmarin şi le stropim cu uleiul de măsline.
- dintr-un cub de concentrat de legume şi 500 ml apă caldă preparăm rapid supă de legume şi o adăugăm peste legume;
- dăm tava la cuptorul preîncălzit şi o lăsăm 25-35 minute, până ce legumele s-au înmuiat şi au început să se rumenească.
Servim legumele ca şi garnitură la diferite preparate din carne, sau ca atare, fiind oricum foarte bune. Aceste legume au un gust dulceag şi o aromă deosebită, mediteraneană, ceea ce le face foarte gustoase, minunate! Merită încercate neapărat! Poftă bună!!

Spaghete cu sos şi cârnăciori proaspeţi

Iată o variantă rapidă şi gustoasă de paste italienesti, cu gustul inconfundabil al cârnăciorilor proaspeţi româneşti. Totul este gata în 10-15 minute, este foarte bun, deci ce ne putem dori mai mult pentru o cină sau un prânz uşor şi rapid?
Avem nevoie de:
1. 500 g cârnăciori proaspeţi
2. legume: 1 ardei gras alb şi unul roşu, 1 morcov, 3-4 roşii bine coapte (sau 250 g suc de roşii) şi pătrunjel verde.
3. condimente: sare, piper şi oregano
4. 400-500 g spaghete
5. 1 cub concentrat de legume.
Procedăm astfel:
- fierbem spaghetele conform instrucţiunilor de pe ambalaj, dar având grijă să rămână un pic al-dente, adică mai ferme, fără a fi tari sau nefierte;
- legumele le spălăm, le curăţăm şi le tocăm cât mai fin (puteţi să le daţi pe răzătoare pentru un rezultat mai rapid), după care le punem la călit în câteva linguri de ulei, într-o cratiţă mai groasă, adăugând şi o ceaşcă de apă;

- roşiile le decojim şi le tăiem cubuleţe mici sau le dăm pe răzătoare;

- după ce s-au înmuiat pe foc legumele (ardeiul şi morcovul), adăugăm roşiile mărunţiţe şi lăsăm totul la fiert până ce devine un sos legat;
- adăugăm şi cubul de concentrat de legume şi mai lăsăm sosul să fiarbă la foc mediu pentru 1-2 minute, presarand si patrunjelul;

- într-o tigaie călim câteva minute cârnăciorii proaspeţi, pe care i-am tăiat în bucăţi potrivite;

- după ce s-au călit cârnăciorii iar sosul este gata, îi adăugăm peste sos şi asezonăm cu sare, piper şi un strat de oregano; - scurgem spaghetele de apă şi le amestecăm cu sosul şi cârnăciorii căliţi.

Le servim fierbinti si sunt bune-bune! Este un adevărat festin şi un deliciu! Pentru cei mai pofticioşi, dar nepretenţioşi, puteţi adăuga înainte de a stinge focul la sos, şi 2-3 căţei de usturoi pisaţi. Îi dă preparatului un plus de savoare. Poftă bună şi nu veţi regreta!

duminică, 10 iulie 2011

Pizza italiană cu busuioc şi parmezan

Acest fel de pizza este foarte simplu de pregătit şi deoasebit de aromată. Pentru umplutură avem nevoie de ceea ce folosim de regulă la pizza sau ceea ce avem prin frigider (un mezel: salam, muşchi, cabanos, etc.), ciuperci conservate sau proaspete, ardei gras tăiat feliuţe, roşii tăiate felii subţiri, iar de acestă dată folosim parmezan în loc de caşcaval şi frunze de busuioc. De asemenea, avem nevoie de oregano (proaspăt sau uscat).
Pentru blatul de pizza putem cumpăra un aluat de pâine de la o brutărie oarecare (de regulă le găsim în orice cartier) sau putem face un aluat mai moale din făină (cernută), 2-3 linguri ulei (preferabil de măsline), 1 linguriţă zahăr, un praf de sare şi 1 cub de drojdie proaspătă (dizolvată într-o ceaşcă cu apă călduţă) sau 1/2 plic drojdie uscată. Amestecăm ingredientele până ce rezultă un aluat moale, dar legat, pe care îl lăsăm la crescut într-un loc cald, fiind acoperit cu un prosop.
Procedăm simplu:
- împărţim aluatul şi întindem blatul (preferabil cu mâna, deşi nu iese prea uniform), după care îl aşezăm într-o tavă presărată cu puţină făină. Aşezăm peste blat ingredientele în ordinea următoare: ciupercile, ardeiul şi cabanosul tăiat în felii mai subţiri, peste care presărăm un praf de oregano, roşiile feliate şi frunzele de busuioc spălate, doar rupte foarte puţin (efectul este mai frumos cu frunzele întregi);


Indicaţie: dacă nu folosiţi roşii feliate, faceţi un sos din 2 linguri bulion dizolvate în 1-2 căni apă şi condimentate cu sare, piper şi oregano. Cu acest sos de tomate ungeţi blatul după ce l-aţi aşezat în tavă.
- peste pizza se presară în final parmezan ras (din plin) sau caşcaval, după preferinţa fiecăruia;


- dăm tava la cuptorul bine încins şi coacem pizza la 200-210 grade, până s-a
rumenit frumos deasupra;

Menţiune: aveţi grijă să nu folosiţi busuioc românesc, din cel pe care îl folosesc preoţii în biserică, deoarece are o aromă mult prea puternică. Eu am folosit busuioc proaspăt, adus din Italia, care are o aromă mult mai uşoară faţă de cel autohton. Dacă nu aveţi, puteţi folosi din cel de cumpărat, uscat, care are o aromă uşoară, ce nu deranjează.

Dacă doriţi o pizza vegetariană, folosiţi porumb conservat în loc de mezel. Pizza este foarte bună şi în acestă variantă! Poftă bună!



Risotto italiano


Vă propun o reţetă inedită pentru noi românii obişnuiţi, dar deosebit de gustoasă şi săţioasă. De curând mama s-a întors din Italia şi a adus cu ea o mulţime de reţete specifice acestei ţări, pe care le voi încerca cu siguranţă, ştiut fiind că italienii gătesc foarte sănătos, motiv pentru care au şi o speranţă de viaţă mult mai optimistă decat noi, românii. E adevărat că reţeta a fost făcută cu produse italieneşti, însă se pot găsi ingrediente corespondente şi pe piaţa românească.
Avem nevoier de:
1. 1 cană orez cu bobul rotund
2. 3-4 căni de supă de legume
3. 1 pahar de vin alb (200 ml)
4. 1-2 cepe
5. 1 cub de unt
6. 1 vârf de cuţit de şofran sau 1 plic şofran în amestec cu ciuperci deshidratate (din Italia), deşi ciupercile nu sunt obligatorii, ci doar opţionale
7. 100-150 g parmezan.
Procedam astfel:

- pregătim supa de legume folosind 1-2 cuburi concentrat de legume şi 3-4 căni de apă (punem la fiert apa şi dizolvăm cuburile);


- călim ceapa în două linguri ulei de măsline, iar când ceapa s-a călit foarte puţin (să nu fie rumenită), adăugăm orezul spălat şi paharul de vin. Amestecăm compoziţia până ce alcoolul se evaporă iar orezul începe să se prindă de cratiţă, după care adăugăm treptat supa de legume şi amestecăm continuu;

- când s-a încorporat întreaga cantitate de supă, adăugăm şofranul (împreună cu ciupercile deshidratate) şi un praf de sare, amestecând şi lăsând orezul să fiarbă la foc mare (pentru că trebuie să iasă al-dente, adică puţin mai tare decât pilaful nostru obişnuit);



- când orezul este aproape fiert, adăugăm cubul de unt şi parmezanul răzuit, amestecând bine totul;


- mai lăsăm la fiert orezul preţ de 2-3 minute, după care stingem focul.



Acest risotto se serveşte fierbinte, cu parmezan presărat pe deasupra şi un pahar de vin alb. Îl servim ca atare sau ca garnitură la diverse preparate cu carne de pui sau peşte. Daca veţi încerca reţeta, veţi constata că acest orez este foarte consistent şi are un gust deosebit faţă de tot ceea ce aţi încercat până acum în materie de preparat cu sau din orez. Pofta buna!