Vizitatori online

Invisible

miercuri, 27 octombrie 2010

Cum să prăjim sănătos


Mâncărurile prăjite sunt gustoase, dar reprezintă un pericol pentru sănătate, deoarece conţin colesterol.
Dacă preferaţi totuşi prăjelile, ar fi mai bine să urmaţi sfaturile de mai jos, căci ele presupun folosirea unei cantităţi minime de grăsimi pentru prăjit şi ajută la păstrarea substanţelor nutritive.


Felurile de grăsimi şi uleiuri

Pentru a găti sănătos, alegeţi grăsimea cu grijă. Uleiurile vegetale pure, cum ar fi cel de floarea-soarelui, soia şi porumb au un conţinut ridicat de grăsimi polinesaturate şi, în general, ar trebui folosite. Uleiul de masline, este de asemenea, foarte bun pentru gătit.
Untura de porc, margarina solidă şi untul au un conţinut ridicat de grăsimi saturate şi de aceea nu sunt recomandate pentru o alimentaţie sănătoasă.

Uleiuri care nu se ard usor

Uleiul pe care îl folosiţi ar trebui să scoată fum doar la o temperatură ridicată, aşa încât să poată fi încălzit fără să se ardă.
Pentru a prăji fără probleme, alegeţi un ulei care să se ardă la o temperatură de cel puţin 200 grade C. În această categorie intră uleiul de floarea-soarelui şi cel de porumb, în timp de untul, margarina şi uleiul de măsline, folosite la prăjit, produc fum la temperaturi joase.

Refolosirea uleiului

Uleiul poate fi refolosit o singură dată, cu condiţia să nu fi fost supraîncins. Uleiul care are un miros neplăcut, un aspect vâscos sau o culoare închisă, ar trebui aruncat pentru că poate conţine impurităţi şi compuşi chimici care pot conduce în timp la formarea de tumori în organism. Atunci când vreţi să refolosiţi uleiul, strecuraţi-l printr-o sită metalică într-o tigaie curată. Lăsaţi-l să se răcească şi apoi turnaţi-l în sticlă.

Prăjirea în baie de ulei
În acest caz, alimentele sunt ,,scufundate’’ în ulei încins, pentru a se prăji uniform.
Este foarte important să vă asiguraţi că prăjirea se face la temperatura corectă. Dacă uleiul este prea încins, alimentele se vor arde la suprafaţă, putând să rămână crude în interior, mai ales dacă prăjiţi produse congelate. Dacă uleiul nu este încins suficient, alimentele respective vor absorbi doar uleiul până la saturare.
Pentru prăjirea în baia de ulei, cel mai indicat este un vas de prăjit electric, cu termostat(fripteuză). În lipsa acestuia, puteţi prăji foarte bine folosind o tigaie adâncă, cu fundul gros, adaptată la sita. Dacă nu aveţi sită, puteţi scoate alimentele cu ajutorul unei linguri cu găuri. Tigaia ar trebui să fie plină numai pe jumătate cu ulei, astfel ca aceasta să nu dea pe dinafară când puneţi alimentele care trebuie preparate.
Nu prăjiţi toată cantitatea odată, fiindcă temperatura uleiului va scădea, iar bucăţile doar se vor îmbiba în ulei. De aceea, lăsaţi uleiul să se încingă de fiecare dată după ce aţi scos bucăţile prăjite şi din când în când întoarceţi alimentele pe cealaltă parte, pentru a se prăji uniform.

Rumenirea

Întrucât rumenirea produce doar întărirea suprafeţei, anumite alimente necesită o preparare suplimentară.


Când aveţi bucăţi groase de carne, daţi la foc mic după ce s-au rumenit, şi lăsaţi aşa până când bucăţile sunt pătrunse.

O rumenire sănătoasă a alimentelor se obţine folosind tigăi de teflon; în acest caz, tigaia se unge uşor doar cu o pensulă sau cu un şerveţel de hârtie imbibat în ulei.
Aceleaşi tigăi de teflon sunt ideal pentru prăjirea fără ulei a alimentelor. Acestea se rumenesc în propria lor grăsime (şuncă, cârnaţi, carne tocată).
Călirea
Călirea este folosită în general pentru legume, care îşi păstrează astfel toate substanţele nutritive, culoarea şi gustul. Tăiate fâşii sau cubuleţe, ele se amestecă continuu pentru a se găti uniform.






Sotarea

Sotarea (călirea în unt sau ulei) este aproape similară rumenirii. Se foloseşte deseori pentru a găti bucăţi întregi de carne- de ex. piept de pui sau pentru legume, care au fost fierte parţial.
Pentru acestea, se recomandă a folosi o tigaie cu pereţii drepţi şi fundul gros, în care se pune puţin ulei (sau unt) şi bucăţile sunt amestecate continuu.




Uleiul, cât şi cum folosim

Uleiul este practic nelipsit de orice fel de mâncare. Cu toate acestea, nu întodeauna e foarte sănătos. Mai ales cel refolosit! Ca să nu mai spunem de cel ars, care trebuie aruncat neapărat şi imediat, fiindcă e boală curată.
Dintre tipurile de ulei cele mai folosite sau care este recomandabil a le folosi, mai jos găsiţi câteva recomandări în acest sens.
Uleiul de măsline

Cel mai bun este uleiul extravirgin, obţinut prin presare la rece. Uleiul de măsline de calitate se recunoaşte după sedimentele de pe fundul sticlei. Îi poti testa autenticitatea punandu-l în apă rece, unde, dacă este veritabil, se solidifică. Verifică neapărat eticheta uleiului, care, dacă este autentic, trebuie se aibă aciditatea sub 1 grad. Acesta este tulbure în mod natural. După gradul avut, uleiul de măsline este o grăsime rezistentă la temperaturi ridicate (deci poate fi folosit şi la prăjit), spre deosebire de celelalte tipuri (de floarea-soarelui sau germeni de porumb), care sunt instabile prin prăjit.

Uleiul de floarea-soarelui

Este, cu siguranţă, cel mai frecvent utilizat de noi românii, la gătit. Cu toate acestea, nu trebuie să îl consumăm în exces din cauza conţinutului său crescut de acizi graşi esenţiali. Este recomandat ca folosirea lui sa fie compensată cu un consum egal de peşte sau cel puţin, ulei de peşte. Este bine de ştiut că în timpul prăjirii, acest ulei generează compuşi toxici, cu proprietăţi cancerigene.


Uleiul de porumb
Şi acest ulei este sănătos şi bun, dacă este consumat doar în salate, cărora le dă un gust plăcut. Nu este însă recomandat pentru prăjeli şi fierturi. La fel ca în cazul celui de floarea-soarelui, consumul de ulei de porumb trebuie compensate cu alimente bogate în Omega 3.

Uleiul de palmier

Este cel mai bun pentru prăjit! Şi nu este nici scump. Nu se degradează în timpul prăjirii şi nici nu formează substanţe toxice. Când îl cumperi, trebuie neapărat să verifici pe etichetă ca uleiul să fie nehidrogenizat sau nerafinat. E cel mai bun ulei pentru prăjit, pentru că nu pătrunde în alimente, nu împrumută mirosul alimentelor prăjite şi nu îsi schimbă culoarea. În plus, nu conţine colesterol, dar are un conţinut crescut de betacaroten şi de vitamina E.
Atenţie însă: uleiul de palmier conţine grăsimi saturate, iar 2 linguriţe pe zi depăşesc necesarul zilnic pentru o femeie.

Cu speranţa că aceste sfaturi vă vor folosi, vă doresc o viaţă frumoasă dar mai ales sănătoasă!



























































































































































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu